CONTRASTE STRIDENTE

Despre unicitatea regasirii universului cartii la un an, uneori doi de vaslit in apele tulburi si reci ale realitatii de aici si de oriunde, un alt univers, in care libertatea de a da verdicte, nu intotdeauna drepte si nu intotdeauna necesare si aceea de a creiona profiluri psihologice fara a intelege datele conflictelor interioare, cele existentiale, resorturile psihologic-sufletesti a oamenilor pe care nu ii cunoastem suficient.Despre imperioasa necesitate pe care o au unii de a arata, periodic, diferente, de a starni conflicte fara cauza, de a ilustra cu talent angoasele individului din societatea de astazi, uitand de sensibilitate, cheia intelegerii multor atitudini si gesturi, de a semana furtuni cand e prea multa liniste .Despre linistea provinciala si nu numai, impartasind bucuria celor care au muncit un an si nu in zadar, pentru o recolta bogata, despre zambete pofticioase in gradina cu struguri aurii, la gandul petrecerilor cu vin, in iarna, la gura sobei.
Contraste stridente, unele create involuntar si altele constient. Cand oameni care spun ca te cunosc ca si cand ar fi parcurs, cu un efort psihologic supraomenesc, cursul existentei tale vorbesc despre tot felul de patologii de ieri si de azi, care nu au nici o legatura cu legile firii tale si cu ritmul pasilor tai, inaintand prin viata. Cand unii oameni lipesc cu forta un nas de clovn pe un chip de om sensibil si fragil, macinat de sentimente contradictorii, temeri necunoscute si de nereusita de a crea un dialog real.
Contrast: sa fii tinut minte prin prisma unei scene petrecute intr-un decor suburban, cand toate serile existentei tale inseamna acasa, cu filme, carti, ceai si muzica, reflectii si visari.Cand datele existentei tale sunt altele: ca locatiile publice iti sunt atat de straine incat te simti stingher si mai singur ca acasa.Cand viciul nu are nici o legatura cu faptul ca prejudecatile si refuzul de a intelege un gest empatic iti dizolva increderea in lumea in care traiesti si in cei din jur, iti macina fiecare nerv si ajungi in acel moment critic in care numai esti prezent mental si nici nu mai simti ce se intampla cu tine.
Contrast: sa iubesti fara sa ceri nimic, sa poetizezi in numele iubirii tale, pentru tot ceea ce inseamna sublim si sa fii fortat sa simti doar fiorii reci ai indiferentei si a unei forme de pragmatism al omului modern si superior.
Contrast:despre nemultumirile fiecaruia dintre noi, generate de lumea in care traim si interconditionari necesare, firesti, caracteristice firii umane, fara de care lumea, si lumea fiecaruia dintre noi s-ar opri in loc. Despre cum sa nu fii constient de acest lucru si sa perseverezi in a crede ca cineva iti vrea neaparat raul, pentru ati justifica pornirile, care au avut la baza efectul altor actiuni, venind din alte directii. Sa intelegi, inca de copil, ca orice inceput are un sfarsit. Sa te maturizezi si sa uiti ca oamenii sunt intr-adevar alcatuiti din contraste si un gest reparatoriu pentru firea ta temperamentala si modul acela de a te exprima,navalnic si fara sa gandesti prea mult nu e indeajuns.
Sa nu poti sa anulezi,in cateva zile, in pofida faptelor petrecute, acel sentiment unic si nemaintalnit care s-a sedimentat in suflet, in fiinta ta si cum poti, pentru ca ti s-a ingaduit sa exprimi ce simti si gandesti, sa cunosti consecintele libertatii de exprimare pe care o exerciti. Nu am vrut sa demonstrez neparat ceva, doar am vrut sa aduc aminte de acele interconditionari firesti, umane, fara de care universul fiecaruia s-ar opri in loc sau, ca sa nu exageram, ar calatori mai greu prin universul celorlalti.