Fiti calmi...

Fiti calmi. Tumultul furtunii gonit a fost in alte zari. Bucurati-va de liniste. Spatii verzi, coloane de biciclete, muzica pura...

O esarfa in dar e un gest cat se poate de poetic, care nu poate fi interpretat in mod gratuit.O esarfa in dar e semn de indragostire, poate marca inceputul unei prime etape intr-o relatie, sau....E cat se poate de poetica imaginea unei esarfe la gatul unei femei(nu neaparat frumoase, nu neaparat tinere), atunci cand doar ea stie cum sa o poarte.Tine de mistic geometria pe care o formeaza esarfa( aninata aparent neglijent) intre gat, umeri si bust.E ca o poezie, si nu obosesti niciodata sa o citesti, daca ai o anumita finete, tu, barbat, atent la capricii feminine, odata ce te-ai decis sa ii cumperi tocmai o esarfa.Si nu orice esarfa.Trebuie sa-ti fi reamintit ceva din personalitatea ei.
Daca vrei sa te amuzi si sa desfasori un joc imaginativ, anina-ti o esarfa la gat si nu oricum, si vei afla ceva despre fiecare barbat care te priveste, trecand, cu unduiri ca de fulg(pentru ca azi porti esarfa) cate ceva.Si e multa poezie in sarutul din priviri a unui barbat in geometria aproape mistica a pielii tale,intre gat,umeri si bust, atunci cand porti o esarfa.
Iar daca esarfa -in-dar e muzicala, o melodie fiind, si o canta Mircea Baniciu, elementul poetic de care spuneam devine poem muzical si noi, femeile, suntem cu adevarat, binecuvantate.
https://www.youtube.com/watch?v=r3XXJOOrOUc&feature=related

Universul Da'ri'ei, copila-sirena s-a fragmentat in universuri mai mici, si multe invaluite in ceata amintirilor dureroase. Glasul de copil-sirena care ne-a fermecat auzul de-a lungul anilor e, azi, al sirenei care si-a gasit identitatea, pasind mai multe praguri cruciale ale existentei dar nu mai poate sa revina la conditia initiala, de sirena inocenta. Filele de poveste s-au risipit toate in vant, candoarea din glas e azi durere, iubire neinteleasa. Poezia cantului ei spune mai mult decat versurile, desi daca si-ar lua asculta mai bine glasul interior, eforturile ei artistice ar fi rasplatite, asa cum isi doreste. Iar calea pe care a pornit e lunga, sa canti despre propriile temeri nu inseamna sa ilustrezi realitatea dar te ajuta pe tine si pe unii din noi(chiar daca ne e greu sa recunoastem) sa mergem mai departe.
Daria nu mai e demult un copil, isi spune el cu suras amar cand si cand, dar candoarea vocii ei o pastreaza in suflet si ii e dor uneori de copilul-sirena, de chipul luminat de farmecul inocentei. Anii, Daria, unde ti-au purtat pasii? Si cate clipe nefaste s-au gravat in glasul tau de copil-sirena?Da'ri'a, noi credem in lacrima ta, dar si in taria de a trece peste toate momentele nefaste din viata ta. Naivitate ori inconstienta, noi credem in steaua ta. Doar ca universul tau trebuie sa se intalneasca intr-o zi cu adevarat cu universul celorlalti, ca tu sa pornesti cu adevarat pe drumul desavarsirii.

Dar franturi din povestea ei de viata le putem regasi in viata reala.